Piatra

Doi pitici
calca apasat
pe piatra sortita ochiului magic.
Si vin cu dalta
dar si cu ciocanul
si o transforma.

Piatra striga,
arunca flacari,
suiera,
pocneste,
scapareste…

Piticii lovesc,
Ochiul magic mangaie suav,
Piticii scrasnesc din dinti,
Ochiul magic respira profund.

Piatra-i de piatra
Seaca si boema,
Dura si poeta.

Reclame

Mamuții constelației de fier

Miroase a promenada pe aleea vietii.Micii si berea sunt desueti si lipsiti de culoare.La capatul drumului un felinar licare zgomotos amintindu-mi ca mi-am potcovit zdravan entuziasmul.Vine regresul odata cu anii.Ma uit in urma si uit,ma uit in fata si visez.Inca mai pot delira la minuni ce se pot transforma in carnaval mut.

Sunt cu sufletul rasfirat in mii de stele.

Oamenii vin si pleaca…sute de chipuri ce mi-au fost familiare,mi-au devenit straine.Nu-i mai cunosc si nu ma mai cunosc …sau doar se fac ca nu ma stiu.

Am mai trecut prin perioada asta tranzitorie.E greu si mult,e dur si crunt.

Ramanem noi,cei de pe urma…mamutii constelatiei de fier.

Scenarita

https://youtu.be/fQBvlHnedoM

Batranul Palarier,resemnat si cu pasul impleticit,si-a vazut de drum in carul alegoric cu bufoni.

Micuta Chaky a ramas in urma batranului Palarier ,scotand castanele incinse din foc cu propria-i mana…curajul nebunului ce sare de pe stanci fara elastic,drept in cap,izbindu-se si terciundu-si creierii,dar mai ales sinapsele.

Toate intalnirile din viata unui om au un scop bine determinat,zic eu,nimic nu e aleatoriu.Si din toate astea iau ce-i bun sau concluzionez…de cele mai multe ori ma mir si iar ma mir si mai apoi ma intreb….Fuck!!!???In ce lume traiesc sau ce lume salasluieste in mintea mea????Da-o naibii de treaba!!!Chiar sunt intr-o lume nebuna sau perceptia mea e cretina???

Simplu!Asta ma face sa continui si sa nu ma opresc din cunoasterea continua a unui spectacol in care eu voi fi scenarista sceleratilor ce vor sfarsi in camera capitonata….

Creaturi 

https://youtu.be/dHYDFClkqHw
Oamenii vin si pleaca.Nu-i opresc niciodata.Ii las liberi si neatinsi de gandurile mele.Nu fortez nimic.E simplu si curat precum e cerul diminetii la rasaritul vietii…Si-mi place sa mai stiu cum duc ei gandurile…usor,greoi…De sunt femei,de sunt barbati doar ii privesc in ochi,zambesc si ma intorc spre mine ,spasita si increzatoare in viitoare intalniri…spre alte creaturi ale pamantului…

trezirea constiintei

youtube.com/watch

Creionez in minte scenarii si regii fara noima.E greu sa pot fi obiectiva cu privire la ce-mi rezerva viitorul.Varsta si anii trecuti ar zice ca-s coapta si bine definita pe traiectoria vietii ,dar constatarea e sumbra.Traiectul e stramb,buimac si intortocheat asa cum imi sunt gandurile.As fugi pe unda fortei gravitationale proaspat aparuta,as fugi putin ,doar putin prin trecut si n-as mai schimba vointa si dorinta unor oamenice se doreau a fi doar mediocrii.I-as lasa asa,caci trezirea constiintei i-a transformat in monstrii.Ma doare enorm parveneala si chiuleala de la lectiile elementare  ale vietii.Sariturile astea,salturile astea peste anii de studiu sunt revoltatori.Sunt creatia mea morbida si rezultatul dorintelor mele.Si revin,m-as intoarce putin pe unda aia si n-as mai schimba nimic la oamenii ce i-am intalnit si nu le-as mai trezi constiintele caci constat cu enorma amaraciune ca i-am pierdut definitiv.

E falsa teoria ca noi ,oamenii ne completam unii pe altii,ci doar ne furam din comportamente si dorinte si devenim monstrii.

OAMENII MISTO AI VREMURILOR NOASTRE SE STING SI MOR…

Toata Romania e cutremurata de unda mortii.Toti,de la mic la mare ,ne dam cu parerea in stanga si-n dreapta despre tragedia ce-si pune amprenta in fila de istorie a acestei tarisoare.Uneori am vrut s-o las in urma si sa fug pe alte meleaguri,alteori am iubit-o si am crezut dar si sperat la vremuri mai bune.Se traieste intr-o perioada in care societatea  incearca o aranjare,o asezare a individului in locul in care ar putea face cate ceva.Asa simt si vreau sa cred,caci in optimismul-mi debordant,si eu  incerc sa fac asta la locul meu de munca.Sa-mi fac datoria in folosul celorlalti,nu doar pentru renumeratia lunara ce-mi foloseste familiei pentru a trai in tara mea.

Am privit imagini,am simtit mirosul de lemn ars si candele aprinse.Intregul cartier al tragediei ardea in mintea mea si ma gandeam la ce-o fi fost cu sute de ani in urma in zona respectiva.Doar asta mi-a venit in mintea-mi tulburata.Am vazut oameni arsi,am vazut moarte,am vazut halate albe,toate in decursul vietii,si totul m-a oprit sa pot sa ma apropii de locul faptei.E un loc ciudat in care am ajuns in diverse situatii,langa e o maternitate,o scoala privata de limba engleza,o clinica privata…Pe o arie mica sunt ingramadite cladiri si spatii,ziua fiind liniste…iar noaptea zona  animandu-se.Nu am putut decat sa simt cum inima imi plange pentru tinerii frumosi,destepti,cu privirea senina si ochii veseli.Sa mori dintr-o fatalitate….E stupid si dur…Sa mori fara a crede o secunda ca poti muri…Nu ma gadesc la sistem,nu ma gandesc la vina unora sau altora,ma gandesc doar la mintea tinerilor frumosi ce au trait in ultimele lor clipe.Ma transpun in locul lor si incerc sa simt…durerea,teama,nepravazutul,dorinta de a-ti lua adio de la cei dragi,dorinta de a te scapa ,dar si de a-i scapa pe altii…Generatia asta aleasa o privesc de multe ori prin oras si ii ador,pe cei cu privirea agera si imbracati extrem de shui.Nu sunt departe de varsta mea,unii dintre ei,altii sunt la jumatatea varstei mele,dar sunt o generatie misto,cu perspective frumoase,o generatie cu fruntea lata,si ochii vii,sunt OAMENII ACESTOR VREMURI pe care tara sa-i opreasca aici.Si-mi vin in ochi contrastele acestor suflete…depre care nu pot scrie….caci o fac altii…

A cui e vina?Ala io,ala io…vor face puscarie niste oameni,vor mai vorbi prin presa vreo 2 sapt…cred ca e prea  mult…si se va trece mai departe…cum?

OAMENII misto ai vremurilor noastre se sting si mor….

viata nu-i o curva…

Scrisul vindeca reprezentand o autoterapie ce-mi aduce beneficii psihice.In trecut am reusit sa trec peste intalnirea cu moartea.Suna ciudat cuvantul…moarte.Scrisul mi-a vindecat suferinta de aia cei ce scriu sunt personalitati cu laturi ciudate si de studiat pentru psihologii sau\si psihiatrii.

Iubesc viata si mi-as dori sa ating suta fara a impovora vreun membru al comunitatii ci doar sa ma pot bucura de albastrul cerului , lumina si caldura soarelui.Sa ma pierd cu privirea printre frunzele copacilor cautand pasari maiestre.Asta intr-un viitor indepartat…

Deocamdata scriu despre ipocrizie lasand capitolul mortii in trecut,caci oricat m-as stradui n-as putea sa uit privirile acelor oameni ce s-au stins sub ochii mei.E derutant si frustrant dar mai ales cum neputinta mea in fata mortii si a vietii m-a facut sa simt durere…multa durere…Ce poate face o simpla asistenta angajata pentru a indulci ultimele clipe ale unui om???Nimic…

Cum nimic nu pot face nici acum in fata ipocritilor,in fata minciunii,in fata unui tavalug de fapte si vorbe rastalmacite si privite din colturi diferite.Parca as fi inchisa intr-un nestemat in colturi si fiecare fata isi arata alta culoare,de fapt nefiind decat un mare rahat intr-un ocean de oameni fara scrupule.Simt cum ma sufoc in miciuna iar cel mai linistitor gand este acela ca adevarul va iesi la iveala.Dar care adevar?Pana acolo tantarii si mustele vor muri iar prezentul devine trecut.E greu sa ma gandesc asupra-mi si sa ma evaluez…am probleme la mansarda?ma cred Dumnezeu?sunt eu oare spiritul justitiar mort in acest colt de lume??Si cat ma mai framant,eu cu mine,mine cu eu…

Sa zicem ca avem o comunitate.In ea traiesc oameni cu principii,cu morala,cica educati corect si nicidecum sarlatani.E idilic ceea ce spun.Nu exista.Oamenii sunt imbuibati cu bune si rele insa nu stim ce predomina de fapt mai mult,bunatatea sau rautatea din ei.Si in aceasta comunitate avem ceea ce exista intr-o comunitate asa si asa… familisti convinsi,sefi,curve,fecioare angelice,baieti feciorelnici cu suflete vandute…si eu,cu defecte si calitati.Habar n-am pe care sa o pun prima ….sunt o buna manipulatoare de aceea mi-e teama de a mai ma exprima,e vorba aia eu cand o spun…o spun…!grav si raspicat…nu las si vreau ultimul cuvant,deci si cam dominatoare…ok…am toate defectele unui borderline si am sange in vene viu si cu principii.Dar ce-s alea?Nu avem nevoie de principii si morala,suntem un popor de idioti cum zicea unul la un moment dat.Nu jignesc pe nimeni,dar toti idiotii aia de care zicea domnul ala de a facut si puscarie pentru principii sunt toti in jurul meu,in comunitatea mea.Si sunt constransa si o si fac de a spune fapte reale pe care nu doresc sa le zic,doar pentru a-mi dovedi nevinovatia.Sunt o turnatoare ce fac jocul unor oameni ce folosesc orice mijloc de a ingropa in mocirla un alt om.Of,futu-i constiinta masii!Problema majora este ca acel om are probleme psihice grave si nu-s doar vorbe goale.N-ar trebui sa-mi para prea rau ca cica asa ajut.Dar acel om s-a exprimat doar in fata mea…offf….Doamne!Sunt ca un popa ce a ascultat multe si marunte si isi incalca un juramant,al confidentialitatii.Exista asa ceva in comunitatea mea?Doar pentru a-l insela pe celalalt.Si uite asa devin introvertita…cam greu sa tac ….

Mai am abilitatea de a ma face placuta majoritatii oamenilor doar prin dulcele-mi glas….cu exceptii unor femei ce le mai scot din sarite.Sunt un pericol in comunitate,pentru comunitate.Sa ma izolez,sa ma inchid in casa pentru ca spun adevarul in fata,adevarul meu…poate nu e ala real,poate chiar mansarda mi-a luat foc.Sa tac si sa toc in minte vreo 2 saptamani pana ma vindec de prostie,sa-mi purific creierul de piticii tropaitori ce zic…bă,da chiar esti prost!

-Iti pare rau ca ai vorbit?

-Nu,dar am fost constransa ….povestesc dialogul avut cu nevasta fara acte a  sefului(gen,te bag in carti,vorbeste ca altfel vorbesc eu…)

-Lasa bă ca le zic eu sa plece de aici să ramaneti voi!

Dialog fara sens si cu final urat.Regretele sunt tardive.Mi-e scarba si sila de  ceea ce eu am facut dar mai ales de felul perceptiei mele asupra lumii si a semenilor ei…Sa crezi in principii si valori este echivalentul prostiei si al slabiciunii.Asa ne transformam in fiare fara ratiune.REGRET….TARDIV…