Colega S

Cu ceva ani in urmă am întâlnit o persoană de gen feminin cu care imi petreceam timpul pe drumul dintre o facultate si casă. Acea persoană era o fiinta candidă, înaltă, blondă, cu piele alba si lucioasă. O priveam cu admirație, niciodată ca femeie nu am avut vreo problemă cu gelozeala sau invidia vis a vis de înzestrarea naturală a fiintelor pământești. Si cum o priveam si ne petreceam noi timpul, ea candidă, eu bondoacă, parcă ma simțeam si eu așa, frumoasă și aleasă de natură, plăcută ochilor celorlalți.

Intr-o zi, la pas, aflandu-ne pe Magheru, parcă, un domn ne-a oprit si ne-a propus sa ne picteze, mai mult pe ea decât pe mine. Si am rămas…. marcată… Oau! Sa ne picteeeze… Auzi?!

In altă zi, pe-un alt bulevard, in drum spre casă, ii priveam picioarele alea lungi si kilometrice băgate in blugi si ma miram cum Dumnezeu a construit asa, ditamai picioarele… Iar ale mele au ramas ca niste burlane de hota încinsă, prost montate prin gaurile debaralei, iar apoi arcuite spre afară,oarecum.Dar surprinderea mea si mai mare a fost, nu picioarele ei lungi, bagate in blugi, ci cum a ingerat cu pofta doua bucati burgeri cu de toate, fara sa se vada pe nicăieri, pe corpul ei. A… nu avea sâni!

Oricum, cu siguranță acum are, doi sâni mari si sănătoși, cred!

Alta dată am cunoscut-o pe mă-sa,o femeie inalta, fara picioare prea lungi, cochetă, la vremea aia am etichetat-o cam țărancă, puțin vulgară, dar era doar eticheta mea, poate mă-sa era o Doamnă, însă atât am putut percepe eu. Si mă-sa m-a sfatuit: ca-s cam frumușică, dar sa mai dau jos niște kile, ca așa as avea potential la pachet cu succesul. Mda…. Băieții m-au placut mereu, sau cel putin asa mi-a placut mie sa cred, dar nu ĂIA, mai speciali, mai selectivi, ci ăia normalii…. băieți sa fi fost!

Cu timpul ne-am pierdut. Am sunat-o după vreo vreme, ceva ani, 5-6 sa fi fost….

Raspunde obosită si oarecum grăbită , ca s-a măritat cu unul șmecher, cu bani, președinte de nu stiu ce club….Ei,stiu io, dar habar n-am daca mai exista clubul sau omul, sau oama. Si ca are copil. Eu nici nu visam pe vremea aia, nici mai tarziu de altfel, noroc cu partenerul meu ca a luat decizia si pentru mine, ca bine a facut!

Si că, tot telefonic, ultima oara cand am mai auzit-o, l-a vazut pe B, fost coleg de facultate, un tip plin de haz, nu tras prin inel. Ea cu soțul , in prezidiu, colegul B, de partea cealaltă….

Partea Cealaltă!?

Clasa A si clasa B, partea Cealaltă, avuții si cei de la masa avuților, cam pe acolo era B, colegul haios, mișto si nu tras prin inel si cu siguranță tot pe acolo ma aflam si eu. Eu, in mediocritatea mea selenară, cu Zenul la mine si cu feng shuiul in geantă, mi-am oprit drumul si am cotit la dreapta spre si dinspre masa avuților, fără a fi părtași la viitorul îmbogățit al țării.

Nu mai stiu nimic de colega S, n-are nici Insta, nici Facebook, dar are cont mare si viață luxuriantă, cred. Nu se amesteca cu noi, turma trapașă ce-și dorește apartenența la ceva, ca-i Insta sau Face…

Nici de colegul B nu mai stiu nimic. S-o fi însurat, saracul. Ca parcă asta simțeam c-ar vrea.