Auto-anxietate

Puterea cuvintelor folosite capătă valoare atunci cand interlocutorul le transforma in fluturi ce zburda prin mintea sa. Chiar obsesiv!

Alunec pe o panta,un tobogan sau ce naiba o mai fi.

Ma duc la vale… Si nu-i valea plângerii. E valea plina de gropi cu noroi amestecat cu mormoloci.

Cred ca eram prin clasa intai cand am vazut in balta stransa dupa ploaie, mormolacii jucausi. Si imi imaginam cum se prind in undita. Erau simple baltoace pe care eu le doream lacuri sau mari intinse.

N-am dus lipsa de imaginație niciodată. Cu toate ca perceptia multora vis a vis de mine, la prima vedere, este una contrar a ceea ce cred eu ca sunt sau chiar sunt.Mi s-a spus de foarte multe ori, daca nu, de fiecare data:ești altfel decât credeam! Imaginea bate simțirea sau trăirea!

Si sa revin la ciorna pe care am început-o deunăzi…

Cuvintele sunt arme… zic unii. Si cam asa ar fi. Sunt folosite in fel si chip, de la simpla mângâiere la războaie mondiale, de la vânzarea unui televizor la indoctrinarea unei nații,de la primul cuvânt al pruncului(ta-ta…nu ma-ma, articularea mai usoara) la ucide-i!

Vorbe gandite si rostite… Suntem specia evoluata ce ne folosim limbajul articulat, emițând catre receptor pe diferite paliere.

Si cine poartă vina acestor cuvinte? Cel care emite elucubrații sau cel care le valorifică? De multe ori am fost pusa in încurcătură. Nivelul fiecaruia de percepție e diferit, e un cumul de factori, omul din Neanderthal si Einstein. Unul vede linia trasă cu batul si aceea strâmbă, iar celălalt vede universuri paralele si acelea nedefinite. Totul tine de interpretare pe baza unor minți deschise si mai nou, evoluate. Insa nici acelea nu pot fi sigure de judecata emisă.

Doamne cat bullying mi-am luat in viață… Greșit! Bullying – ul eu l-am creat.Eu am valorificat cuvintele, cu mintea mea, razboindu-ma cu imagini si cuvinte…

O fosta colega de liceu mi-a spus dupa mulți ani ca am jignit-o tare in vremurile acelea.Nici nu-mi aminteam si nici acum macar, figura ei liceana. O stiu, stiu ca exista, dar nu o pot creiona. Stiu cu cine statea in banca, in ce banca, pe ce rand, dar nu mi-o amintesc. Ca a trebuit sa mearga la psiholog, chiar…

E foarte adevărat ca mereu am fost o anti sociala. Vesnic am fost atrasă de oamenii de departe, nu de cei din jurul meu. Poate sa par mai interesantă. Si poate atitudinea mea aroganta a creat războaie in mintea unora sau altora. A nu, n-am fost printre cele populare, ci mai degrabă dintre tocilarele fara perdea sau granițe,fără teamă de ceva sau cineva, greu de potolit si vesnic plina de culoare. Ma autojustific, parca asteptand o autovalidare…

Incerc de multe ori sa dau sens răutății, e din frustrare. Dar prostiei? E din neînțelegere sau din incultura… Si nici aceia n-ar fi pe deplin vinovați,ci parintii, genele(e relativ si asta),sistemul in care trăiesc si se desfășoară, de mici până la bătrânețe….

I-am spus unui tip, cica ceva mai elevat(posibil doar prin statut) ca unii ajung la bătrânețe si habar n-au ce scop au avut in viață… Raspuns:ha ha, ce scop? sa trăiască!

Evident!

Fara prea multe frământări, frustrari sau puteri ale cuvintelor tamaduitoare sau bolnăvicioase.

Simplu!

Sa trăiască in universul ales, împovărați de una, de alta sau zen, relaxați pana la extaz!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: