Dacă sunt Ei…

Dupa plecarea mamei in locuri liniștite sau poate in lumea de nicăieri, am tot felul de trăiri. Victima din mine care-mi șoptește ca-s orfana, ma face sa-mi atribui întâlniri supraomenești cu diverse situații in care respirația mi se modifica, iar suflul devine încet si convertit parca la absolut.

Imi place sa umblu aiurea… Nu pe strazi ale orașului, ci ca o nălucă prin locuri nebănuite. La slujba mamei am trăit asa… o revelație a mea. A fost contactul cu maica ce copilarise cu mama. De atunci n-am mai văzut-o, caci n-am cautat-o. Imi place ca nefirescul sa ma găsească pe unde chiar nu gandesc. Si ma cam găsește! Îndeosebi atunci cand il simt, proiectez sau poate imaginez….

Prima maică a fost cea pe care am luat-o cu masina, alături de „vrăjitoarea” hipnotica ce i-a intors stomacul pe dos sotului meu. Posibil sa fi fost un gen de femeie a strazii, cerșetoare de biserică. Iar eu in frenezia-mi, i-am eliberat respectuos bancheta din spate si fericita ca sotul ia o maica in mașină, n-am observat nici macar dupa ce a coborât ca fusese o astfel de femeie langa maică, vrăjitoare. Si mi-a urat de bine…. Dar eu eram satisfăcută de decizia luată, curat pe bancheta si doamna murdară la loc de cinste… Ciudat! Avea privirea aceea… Sigur o stiam… Sau empatia mea m-a transformat in cea mai angelica făptură fara pic de ratiune? Mai de grabă… Minte ioc!

Apoi următoarea întâlnire am avut-o de curand, in casa maicii,altei maici, la Schit. 3 maici, 3 pisici si 3 căței. Noi tot 3, in vizita 2.Cel de-al treilea a crescut si chiar de nu-i prezent fizic, il am cu mine alături, in gand, conectată veșnic, ca si la bunica, mama, si Ingerul meu năstrușnic…. sau îngerii mei… (mi-a venit in gand o înjurătură românească… Dumnezeii mă-ti! De ce nu, Îngerii mă-ti??… in fine, o prostie…)

Si maica de la Schit ne-a spus una alta, povești frumoase, ne-a dat si o gustare dulce. Însă mintea mea procesa ca nu-i bine sa fac abuz de nimic in casa femeilor, nici măcar de cățelul pe care de data aceasta l-am hipnotizat de la intrarea in coltul Raiului dintre munti si padure. Atat de linsa am fost pe maini cat nu am fost in toată viata mea de vreo vietate… S-a gudurit, m-a balit, m-a lătrat parca-mi vorbea, mai abitir decat maica ce povestea despre una, despre alta… Iar jumătatea mea ii aproba orice convingere… Si pana-n colțul ăsta de Rai, pe drumul pâcluit al amiezii trecută, cu gazele ce parcă dansau prin ceata inabusitoare a pădurii, si-au făcut apariția doua căprioare, cica nu ciute, ca alea sunt toamna. Astea-s căprioare de primăvară… Si primul gand a fost la ai mei… La mama si tata..

Sigur ei erau… Asa-mi doresc sa cred.. Reincarnati in cerb si căprioară, liberi si fericiți, dar mai ales regasiti dupa 11 ani de despărțire… Mintea mea șugubeață… Clar! Erau suflete ale pădurii, in splendoarea lor. Stăteau si ma priveau de la distanță. M-am oprit sa le imortalizez pe retină pentru eternitate… Ca multe alte scene din viață pe care doresc, Dincolo, sa le retrăiesc…

Maica ne-a zis ca întâlnirea cu salbaticiile reprezintă binecuvântarea noastră. Ca nu se prea arată. Iar pe mine chiar m-au privit atente(sa nu le invadez teritoriul, cu siguranță…) Dar daca erau trimise către mine?… Dacă erau Ei, ai mei???

Mereu e si posibil va mai fi un dacă, la fiecare rafală de vânt, la fiecare frunza, pasăre sau ciută… pana timpul imi va vindeca sufletul…

Chiar si broscuțele ce invadasera soseaua dupa ploaie, l-am rugat insistenta sa le evite… dacă sunt Ei?….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: